În această zi, acum 2,000 de ani.

(Scris dimineața, de Vinerea Mare a Paștelui Protestant)

În această zi, acum 2,000 de ani, un om a fost prins și arestat cu brutalitate, fără să aibă șansa la apel. A tăcut în fața unei mici armate venite să îl ridice și în fața liderilor ei, care știau probabil că modul cum procedează nu este justificat. În această zi, acum 2,000 de ani, probabil la această oră, Fiul Omului aștepta în pace să bea paharul final. Rugăciunea din grădină arată că a tremurat omenește în fața acestui pahar, dar ce om nu ar tremura la gândul că aceasta este ziua sacrificiului și morții sale.

În această zi, probabil la această oră, Fiul Omului s-a rugat la Tatăl pentru ca paharul acesta să treacă de la El. Nu din frică, ci din rugăciune rostită sub circumstanțe mai mult decât intense. În această zi, acum 2,000 de ani, Tatăl a lăsat ca Fiul să sufere și să moară, astfel încât voia Lui să se împlinească, prețul să fie plătit și toți copiii Lui să aibă oportunitatea de a veni acasă.

În această zi, acum 2,000 de ani, Dumnezeu a privit spre pământ cu inima strânsă.

În această zi, acum 2,000 de ani, și pe durata mai multor ore, un om fost bătut în neștire de oameni care nu îl cunoșteau, nu îl înțelegeau și care nu își doreau de fapt să îl înțeleagă. Loviturile de bici i-au străpuns și rupt pielea în bucăți, iar forța și numărul oamenilor din jurul lui care i-au aplicat această bătaie a fost de neoprit. În această zi, acum 2,000 de ani, un om a tăcut în fața acuzatorilor săi, știind că nimic din ceea ce avea de spus nu se dorea de fapt auzit și crezut.

În această zi, acum 2,000 de ani, un om a fost împins de Eternitate înspre moarte, pentru ca prin moartea Lui să îi răscumpere pe cei pe care Dumnezeu îi iubește și pe care i-a vrut mereu de partea sa. În această zi, acum 2,000 de ani, Spiritualitatea și Creația și-au întins nervii la maxim, suportând batjocura la care a fost supus Dumnezeul lor. În această zi, acum 2,000 de ani, victoria care urma să vină nu se întrevedea, însă Dumnezeu știa că orele se scurg, prin durere, bătaie și moarte, în acea direcție.

În această zi, acum 2,000 de ani, un om sfânt a fost tratat ca un gunoi de semeni pe care timpul nu și-i mai amintește și a sculptat în Eternitate un punct de reconciliere, o portiță îngustă prin care Salvarea s-a revărsat în lume și prin care cei mulți pot merge acasă.

În această zi, acum 2,000 de ani, cerul Spiritualității s-a înnorat și cortina templului s-a rupt în bătălia și încleștarea dintre dorința lui Dumnezeu pentru lume și coada lui Satan. În această zi, acum 2,000 de ani, Satan a sculat Iadul împotriva unui om și în același timp știa că propriul lui timp se scurge.

În această zi, Dumnezeu m-a trezit dis de dimineață, să îmi reamintească de patimile lui Hristos și m-a chemat să îi respect durerea. Un punct firesc al relației mele cu El, când inima și gura spun că Îl iubesc, dar faptele nu se ridică toate la înălțimea Lui.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s